2 carti despre 2 Romani

Mai am putin si termin cartea scrisa de doctorul Eugen Wolbe numita Ferdinand I Intemeietorul Romaniei Mari. In paralel am recitit cartea Balcik scrisa de Rositsa Malcheva-Zlatkova, fiica unui cunoscut om de cultura bulgar, fost consilier in probleme culturale al primului ministru bulgar dar si cunoscut ca fiind promotor al nationalismului moderat bulgar.

Citind aceste 2 carti, inca ma minunez cum pot veni cele mai patriotice cuvinte la adresa Romaniei de la oameni straini si inca de la oameni provenind din tari de pe baricade opuse in razboaiele mondiale (doar partial in al 2-lea).

Cate cuvinte de lauda la adrea unor personaje pe care istoria oficiala a romanilor le prezinta in decor, cate admiratie pentru oameni ca Iorga, Bratianu sau chiar si Marghiloman. Acel Marghiloman hulit pentru semnarea Trataului de la Bucuresti, tratat in care natiunea invingatoare nu a obtinut aproape nimic.

Totul pe fundalul perechii princiare care a facut natia aceasta asa cum traim in ea astazi. Manualul de istorie (poate ultimele le-au mai marit un pic) cuprindea o pagina despre marele rege al nostru si o nota de subsol despre marea noastra regina. Bulgarii ii dedica capitole intregi dedicatiei ei diplomatice in favoarea Romaniei. Iar neamtul adversar al Romaniei in primul razboi mondial, dedica o carte intreaga bazata pe o singura fraza rostita de Regele Carol al II-lea: Regelui Ferdinand i s-ar putea da multe nume cel mare, cel bun, dar cred ca sub un singur nume va fi cunoscut Ferdinand cel Loial. Loial Romaniei pana la renuntarea la propria origine germanica, el care se declara german la recensamantul Romaniei si al carui bunic a fost primul principe independent al tarilor germanice care si-a depus voluntar coroana la picioarele viitorului Kaiser in vederea formarii Germaniei mari.

Mai avem multe de invatat despre adevaratul sacrificiu pentru Romania. Si usor uitam faptele si mult dam sens circului. Candva, cu un Titulescu la carma diplomatiei romanesti si un Ferdinand Rege al Romaniei, conduceam Natiunile Unite si interveneam ca actor important in pacificarea Europei dupa 1920.

Cat de mici am ajuns astazi si cat de putin mai speram sa fim ca natiune. Si ce usor 2 oameni cu caracter de fier si o Regina dedicata primei iubiri a sotului ei (caci datoria era iubire in caracterul Regelui Ferdinand) au putut sa carmuiasca aceeasi natiune cu aceleasi defecte care le are si acum.

Cateodata, o natiune mai are si conducatorii care nu ii merita. Si este pacat ca trebuie sa ne arate asta strainii. Mie imi vine sa intru in pamant de rusine gandindu-ma la asta ca roman.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s